Meteora

Dupa o zi de pauza si de rasfat pe plaja, astazi plecam spre Meteora. Ora de plecare 6.00. Plecam cu acelasi autocar. Drumul este destul de lung. Aproximativ 4 ore, dar merita!Expresia “cu capul în nori” se aplică la propriu la Meteora. Construite pe vârf de stâncă, mănăstirile de la Meteora se pierd printre nori dacă nu ai noroc de o zi senină. Poate călugării secolului XI au vrut să fie mai aproape de Dumnezeu sau s-au refugiat pe coloșii de piatră pentru a-și apăra mai bine credința sau pentru a-și găsi liniștea. În fond, motivul are mai puțină importanță sau chiar deloc în fața spectacolului pe care ți-l oferă locul, o pădure de stânci gigantice pe vârfurile cărora se zăresc locuințe ca de jucărie, cu ferestre cât un degetar. Și nu poți să nu te întrebi cum de a fost posibil să care totul acolo sus, ce muncă titanică trebuie să fi depus oamenii aceia pentru a reuși să-și construiască un sălaș în înaltul cerului. Nu trebuie să fi fost ușor, cu siguranță.Peisajul îți taie răsuflarea. E atât de frumos că pare ireal. E frumos până la intimidare. Te simți ca Piticot în Țara Uriașilor. Dacă există locuri în care să conștintizezi pe deplin că nu ești decât un fir de praf în vânt în ciuda erei tehnologice în care îți duci traiul de zi cu zi, atunci Meteora e unul din aceste locuri. Să privești lumea de la înălțimea acestor giganși de stâncă îți dă un sentiment icontrolabil de libertate totală, de extaz, de stăpân al absolutului.